Satu Mare - scurtă descriere, obiective turistice şi informaţii utile
Scurtă descriere
Municipiul Satu Mare este localizat în nord-vestul României, în regiunea Crişana, şi este reşedinţa judeţului cu acelaşi nume, având aproximativ 112.000 de locuitori.
Apropierea de zona etnografică Ţara Oaşului face din Satu Mare o importantă destinaţie pentru turiştii care doresc să cunoască aspecte reprezentative pentru cultura regiunii Crişana. Unul din evenimentele anuale în cadrul cărora vechi tradiţii şi obiceiuri sunt readuse în actualitate este Ziua oraşului Satu Mare, prilej cu care atât vizitatorii, cât şi localnicii, au parte de spectacole şi manifestări inedite (târg de meşteri populari, spectacole de teatru, concerte şi recitaluri).
Patrimoniul cultural şi religios al oraşului, dar şi pitorescul şi etnografia zonei în care se află municipiul Satu-Mare îi conferă acestuia un statut privilegiat din punct de vedere al turismului, dispunând nu numai de atracţii, ci şi de o ofertă completă de locuri de cazare cu preţuri adaptate oricărui buzunar.
Atracţii turistice - obiective şi locuri de interes
În zona municipiului Satu Mare, turiştii care se aventurează pe aceste meleaguri pot vizita numeroase obiective culturale şi religioase, cum sunt Turnul Pompierilor, Catedrala romano-catolică, Statuia Lupa Capitolina (Lupoaica), Parcul Vasile Lucaciu, Monumentul Ostaşului Român, Sinagoga, Biserica Reformată "cu lanţuri", Biserica Romano-Catolică Calvaria, Catedrala Ortodoxă "Adormirea Maicii Domnului", Biserica "Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril", Atelierul memorial Aurel Popp, Palatul Episcopiei romano-catolice de Satu Mare, Teatrul de Nord, Clădirea Breslei Cizmarilor, Casa Ormos, clădirea hotelului Dacia, dar şi clădirea Filarmonicii.
Pe lângă acestea, cei care decid să-şi petreacă o scurtă vacanţă în municipiul Satu Mare sau în împrejurimi au posibilitatea de a vizita două dintre cele mai bogate zone din punct de vedere etnografic din nordul ţării: Codru şi Ţara Oaşului. Cu peisaje pitoreşti şi un partimoniu folcloric deosebit, aceste zone fac din municipiul Satu Mare un important centru turistic al judeţului cu acelaşi nume, în mare măsură şi datorită unei oferte cuprinzătoare a unităţilor de cazare, care includ, pe lângă pensiuni sau vile, şi câteva hoteluri de capacitate mai mare, portivite pentru grupuri numeroase de turişti.
Date geografice – localizare, componentă, climă
Principalele căi rutiere de acces sunt următoarele drumuri naţionale şi europene:
E81: Satu Mare - Zalău;
E671 (DN 19): Satu Mare - Oradea;
DN 19A: Sighetu Marmaţiei - Negreşti Oaş - Satu Mare;
Cu trenul, în Satu Mare se poate ajunge pe linia ferată 400 Bucureşti- Baia Mare - Satu Mare. Există, de asemenea, şi posibilitatea transportului aerian, prin intermediul aeroportului din Satu Mare.
Căi de acces
Municipiul Satu Mare este un oraş de graniţă, având deschidere prin căile rutiere către Ungaria şi Ucraina. Oraşul este situat pe lunca Someşului, care este pe alocuri îngustată în zona urbană şi mai extinsă spre aval şi amonte, având o predispoziţie spre inundaţii în perioada în care precipitaţiile sunt abundente.
Clima municipiului Satu Mare este o climă temperat-continentală moderată, cu ierni lungi şi reci, din cauza poziţionării nordice, şi având o medie a temperaturilor anuale de aproximativ 9°C. Hidrografia municipiului este alcătuită din râul Someş şi pârâurile Sar şi Homorod. Ca vecini, Satu Mare are în sud localităţile Păuleşti şi Amaţi, în vest – aşezările rurale Vetiş şi Dara, în nord – Lazuri, iar în est – Mărtineşti, Păuleşti şi Ambrud.
Istorie
Municipiul Satu Mare a fost înfăptuit în strânsă legătura cu râul Someş, care a servit numeroaselor aşezări umane care au existat în acestă zonă. Au fost descoperite numeroase artefacte datând din epoca pietrei şi a bronzului, care servesc ca dovezi a continuităţii locuirii acestui teritoriu de către geto-daci, chiar şi după cucerirea romană. Ulterior, aceste teritorii au alcătuit voievodatul condus de Menumorut. În jurul anului 1006, din ordinul reginei Ghizela au fost aduşi colonişti teutoni în zonă, iar mai târziu, colonişti germani, care s-au stabilit dincolo de Someş.
După anul 1543, cetatea a intrat în posesia familiei Bathory, în acea perioadă fiind realizate o serie de modificări ale albiei Someşului, în scopul unei mai bune apărări a cetăţii în partea de sud a acesteia. În secolul al XVI-lea, aşezarea a fost supusă asediului armatelor otomane şi habsburgice, iar după cucerirea ei, generalul austriac Lazăr Schwendi a dispus refacerea oraşului după planurile lui Ottavio Baldigara. Rezultatul obţinut a fost un sistem de fortificaţie de tip italian, în formă pentagonală, înconjurată de cinci bastioane.
În evul mediu, oraşele Minţiu şi Satu Mare erau două aşezări distincte, fiind despărţite de râul Someş, însă din 1712, între cele două oraşe începe un proces de contopire. La scurt timp după acest moment, Carol al VI-lea a emis o diplomă prin care aşezării Satu Mare i se conferea statutul de oraş liber.
